Traditie

Cafe Coffee Totul a inceput cand Partidul Tinerilor Turci au pornit Genocidul impotriva armenilor. Supravietuitorii famililor Sarkisian si Macighian, negustori de cafea din vechiul imperiu, iau calea pribegiei si ajung in Romania unde la Ramnicu-Valcea respectiv, Bucuresti pun bazele a doua magazine de "Coloniale" cum se numeau la vremea respectiva (aprox. anul 1912)

Cafea "La Elefant" in Rm. Valcea a inceput intr-un chiosc de lemn de cativa metri patrati. Nici Kerop Sarkisian si nici sotia Serpuhi nu stiau o boaba romaneste. Dar vecinii romani si noii prietenii l-au ajutat sa intocmeasca formalitatile de lansare a businessului. Abia s-au pus pe picioare si in 1915 avand experienta nefasta a pericolului armatei otomane care a intrat in Romania aliata, la isbucnirea primului razboi mondial Kerop si Serpuhi cu copilul de 4 ani ,Ervant se refugiaza in Caucaz, la Nahicevan. Acolo deschid o ceainarie ce a mers destul de bine pana la revolutia din Octombrie 1917. Odata cu instalarea comunistilor, pleaca din nou, lasand in cimitirul local trei copii ucisi de febra tifoida. Cu Ervant care implinise 7 ani si Mardiros (nascut la Nahicevan in 1917 ) Kerop si Serpuhi au luat ce puteau duce in spinare si revin la Rm.Valcea in vechiul chiosc pastrat intact de primar (multe multumiri romanilor ce i-au ajutat si au dovedit solidaritate fata de ei).

Cumpatati cu cheltuielile,au reusit sa supravietuiasca si sa stranga suficienti bani pentru cumpararea unei pravalii pe strada General Praporgescu, in care au ramas pana in 1952 cand regimul comunist i-a gonit pierzand tot ce agonisisera. Ervant a terminat liceul, a venit la Bucuresti la facultatea de farmacie pe care a terminat-o si in 1937 deschide "Drogheria REGALA" la Valcea, alaturi de pravalia tatalui sau.

Cafe Coffee Hazar Macighian cu sotia Caiane au fugit si ei de asasinii turci si s-au refugiat la Bucuresti. "Cafea Ceylon" s-a infiintat pe Calea Grivitei (departe ...la nr.225) in curtea casei, unde Hazar aducea in spate sacii cu cafea, unul cate unul din Gara de Nord. Prin 1924-25, dupa ce a strans ban cu ban, a inchiriat un magazin "in zona buna", pe Str.Brezoianu, loc in care clientela formata din ziaristii dela redactia "Universul", actori si cantareti renumiti, politicieni de vaza ai vremii cumparau cafea de cea mai buna calitate

Fiica lor, Nousha de 19 ani, l-a cunoscut pe valceanul Ervant Sarkisian, s-au placut si in 1938 s-au casatorit. Un an mai tarziu se nastea micul Sarkis. In 1940 a venit mobilizarea si Ervant pleaca pe front in Rusia. Sarkis si Drogheria "Regala" au ramas pe seama tinerei mame ce, lipsita de experienta, se lupta cu noile conditii. La sfarsitul razboiului Ervant se intoarce, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar in 1949 vine nationalizarea farmaciilor si comunistii pun lanturile pe usa.

Era in prag de Sf.Pasti si Drogheria avea de ridicat marfa sosita la gara. Regimul comunist i-a obligat sa achite din buzunar costul marfii pe care a trecut-o apoi in patrimoniul statului, ca dealtfel si noua bicicleta a micului Sarkis aflata in spatele magazinului. "De acum toate astea sunt bunurile poporului" au fost vorbele reprezentantului clasei muncitoare. El n-a uitat nici acum cat a plans, in zadar, dupa ea.

Constatand ca n-are sanse sa-si recapete pravalia, Ervant a plecat la Bucuresti si s-a angajat la o drogherie de stat pe str.Carol. Sotia Nousha l-a urmat la scurt timp si s-a angajat si ea la o alta drogherie de stat, pe strada Academiei. Cafea "Ceylon" trece in patrimoniul clasei muncitoare si Hazar este aruncat in strada starnind revolta celor din redactia "Universul". Cafeaua era insa parte din cromozomii familiei. Ervant renunta la pozitia de diriginte al drogheriei si se angajeaza la un magazin ce prajea cafea vizavi de cinema Capitol pe blvd Elisabeta. Ajunge sef de magazin iar Nousha abandoneaza serviciul la drogheria de stat de pe str.Academiei si se angajeaza la acelasi magazin. Cafe Coffee In 1952 Sarkis-Mirel se inscrie la Liceul Spiru Haret din Bucuresti. Dupa absolvire incearca sa intre la Medicina dar "originea nesanatoasa" ca fiu de chiabur il impiedica si in 1961 se hotaraste sa ia de unul singur drumul libertatii, lasand in urma toata familia. Ajunge un an mai tarziu in America si isi satisface stagiul militar in domeniul medical cel pe care il iubea atat de mult.

Dupa armata, Sarkis, isi castiga o paine incepand ca spalator de vase intr-un restaurant din Los Angeles,vinde aspiratoare din casa in casa pana cand norocul ii surade. Avand un talent deosebit in arta formarii colorantilor pentru mase plastice, talent descoperit accidental ajunge unul dintre putinii specialisti in domeniu din toata California.

Dar dragostea de Romania, de limba tarii in care s-a nascut si tot ce are mai bun tara natala il face sa ceara angajarea la postul de radio "Vocea Americii" din Washington D.C. Dupa examene dure este acceptat si in 1970 incepe noua cariera de ziarist. In acelasi an este trimis ca ghid la Bucuresti la primul targ international. Apreciat de superiori este trimis si la a doua editie unde revine cu intreaga familie-sotia Haiganus, copiii, Richard si Anoush, parintii Ervant si Nousha. A urmat o lunga pauza, ani in care s-a concentrat pe informarea corecta a romanilor care il ascultau la Vocea Americii pe TRAIAN VALCEANU, pseudonim pe care l-a ales in amintirea locurilor iubite ale copilariei. Revine in Romania ca trimis special in 1985 si 1987. Evenimentele din Decembrie 1989 il prind la datorie in redactie unde lucreaza practic zi si noapte pregatind programele speciale cu stiri calde si comentarii la tema.

Cafe Coffee Nici nu s-au limpezit bine apele si soseste in tara, in Februarie 1990, sa vada cu ochii lui roadele evenimentelor din Decembrie. Intelegand ca lumea duce dorul dupa niste bucate gustoase impreuna cu mama lui, Nousha, pun bazele restaurantului terasa OK -DELI deschis in Aprilie 1992. pe str. Serban Petrescu nr. 34, langa sala Floreasca, in Bucuresti, ce era cunoscut mai mult ca "La Armeanca". Loc de intalnire, la vremea aceea, pentru artisti, oameni de litere, politicieni si nu numai "OK-Deli" devine un reper discret .

In 1997 "cromozomii de cafea" din sange, striga si il imping pe Sarkis sa deschida un "magazin de prajit cafea" pe str. Radu Beller. Aduce cele mai bune si moderne utilaje de prajit si macinat cafea, necunoscute pana atunci in Romania.

Interesant de remarcat ca niciun angrosist respectabil din Occident nu era dispusa sa-i vanda cafea desi achita totul cu CASH. S-a lamurit de ce cand firma, de traditie ( 1903-anul infintarii), din Hamburg i-a explicat ca in Romania se cere numai cafea de calitate proasta si nu exista suficiente tone de vanzare. Sarkis i-a explicat angrosistului ca doreste sa cumpere numai cafea de prima calitate. Atunci - zambeste angrosistul - avem destula. Cate tone vrei? Patronii Sarkis si Nousha profita de faptul ca un angajat, Mihai, baiat tanar si cu creierul limpede, doreste sa invete si ii transmit acestuia cunostiintele necesare primilor pasi iar ca sa fie totul complet il aduce pe Magardici "Michi" Nersessian, fiul lui Baruir (o "legenda" armeneasca si un foarte bun roman) proprietarul firmei cu acelasi nume din New-York, pentru desavarsirea stiintei de a praji cafea in "traditie armeneasca". De atunci "Sarkis Cafe" incearca sa se mentina ca o alternativa a produselor de calitate indoielnica si supermarketizate din acest domeniu. INSISTAND CA SORTURILE DE CAFEA VANDUTE IN MAGAZIN SA FIE DE PRIMA CALITATE SI NUMAI DE PRIMA CALITATE